Dacii au inventat fesul si de aici a inceput totul. Așa este obsesia românilor cu dacii. Această patologie are rădăcini vechi, crescute din elucubrațiile ocultistului Nicolae Densușianu, care în Dacia Preistorică înșirase toate absurditățile pe care avea să se bazeze protocronismul, inclusiv aceea că limba latină derivă din cea dacă (sau proto-română) și că, în consecință, dacii vorbeau latină înaintea latinilor (despre asta am mai scris și aici, în rubrica Dacopatie,accesibilă în bara de sus a blogului).
Densușianu, pe a cărui carte postumă se întemeiază dacopații și care e citit cu aviditate chiar și de către părinții călugări de la Athos, era un exaltat ce ignora până și elementele de bază ale lingvisticii comparative și istorice, care erau deja solid stabilite în vremea lui.
Vorbind despre “națiunea” (termen fără sens pe atunci) adamică a dacilor (și “pelasgilor”) și despre felul în care limba acestora (credea el) se înrudea și cu latina și cu etrusca și cu sumeriana și cu sanscrita – sau felul în care daco-geta ar fi dat naștere acelor limbi, care de alfel nu erau înrudite între ele, dar argumentele logice nu au ce căuta aici –, iluminatul Densușianu ignora totul despre cercetările lui Bopp, de pildă, sau ale lui Max Müller, cel care cu jumătate de secol înainte de apariția nazismului lămurise primejdiile ce se nasc din obsesia cu “arienii”. Tot așa, Densușianu nu avea nici o scuză pentru a ignora multele texte ale lui Max Müller (și ale atâtor altora) ce explicau pericolul confuziei dintre limbă și etnie. Dimpotrivă, Dacia Preistorică a lui Densușianu are stridențe net proto-naziste, prin accentul ei obsesional pe biologic, rasă și etnie.
Etichete: dacopatic, virus
Share On Facebook
Tweet It
