Bălegarul a devenit o marfă foarte căutată în SUA, pe fondul lipsei îngrăşămintelor / Preţurile au ajuns până la 11-14 dolari pe tonă, de la un nivel obişnuit de 5-8 dolari
Asa-zisii fermieri romani sunt vanatori de subventii si traiesc in lux. Ei nu stiu cum e cu balegarul, dar vor sa primeasca moca aproape totul de la stat.
Acum, când există o criză globală de îngrăşăminte chimice, agravată de invadarea Ucrainei, din ce în ce mai mulţi fermieri americani bat la uşa lui Abe Sandquist. „Aş fi vrut să am mai mult de vânzare. Însă nu există cantităţi suficiente pentru a face faţă cererii”, spune Sandquist, fondatorul firmei Natural Fertilizer Services Inc din statul american Iowa.
Unii crescători de animale, inclusiv cei care până acum plăteau pentru a scăpa de dejecţiile animalelor lor, au descoperit o afacere profitabilă în vânzarea bălegarului către cultivatorii de cereale. În plus, firmele care produc echipamente pentru împrăştierea bălegarului traversează şi ele o perioadă profitabilă.
Nu doar că din ce în ce mai mulţi fermieri americani caută să obţină bălegar pentru însămânţările de primăvară, dar unele firme care se ocupă de bălegarul animalelor au încheiate contracte de vânzări până la finele anului, spune consultantul Allen Kampschnieder. „Bălegarul a devenit o marfă foarte căutată. Avem deja liste de aşteptare”, spune Kampschnieder, care lucrează la firma Nutrient Advisors din Nebraska.
Chiar dacă bălegarul poate suplini parţial deficitul de îngrăşăminte, totuşi nu este un panaceu, avertizează specialiştii în agricultură. Pur şi simplu nu există o ofertă suficientă pentru a înlocui toate îngrăşămintele chimice utilizate în SUA. Transportul este scump. Iar preţurile pentru dejecţiile animale cresc ca urmare a cererii puternice. În plus, bălegarul este puternic reglementat de autorităţile locale şi centrale din cauza îngrijorării cu privire la impactul său asupra resurselor de apă.
Însă, indiferent de aceste dezavantaje, cererea este în plin avânt. În statul Wisconsin, trei crescători de vite intervievaţi de Reuters au spus că au fost nevoiţi să respingă cererile pentru bălegarul lor trimise via mesaje text sau Twitter.
La rândul său, gigantul Smithfield Foods, cel mai mare producător mondial de carne de porc, a spus că a sesizat o modificare de poziţie în rândul fermelor de porci care aprovizionează abatoarele sale. „Vedem cu siguranţă cum fermierii se îndreaptă spre bălegar odată cu creşterea preţurilor la îngrăşăminte”, spune Jim Monroe, purtător de cuvânt la Smithfield Foods.
Potrivit firmei de consultanţă CRU Group, în luna martie preţul la îngrăşăminte chimice a atins un nivel record, în condiţiile în care cotaţiile la îngrăşămintele pe bază de azot au crescut de patru ori după 2020 iar la potasă de trei ori.
Războiul din Ucraina a agravat situaţia prin reducerea exporturilor de îngrăşăminte din Rusia, şi aliatul său Belarus, ca urmare a sancţiunilor occidentale. Aceasta riscă să ducă la diminuarea recoltelor în întreaga lume într-o perioadă în care inflaţia este stimulată de preţurile record la alimente. Împreună, Rusia şi Belarus au fost responsabile anul trecut pentru mai mult de 40% din exporturile mondială de potasă, unul din primele trei îngrăşăminte utilizate pentru creşterea randamentelor culturilor, susţin analiştii de la banca olandeză Rabobank.
Odată cu creşterea cererii pentru bălegar, au crescut şi preţurile, ceea ce a adus un câştig neaşteptat pentru crescătorii de animale. În statul Nebraska, preţurile la bălegar uscat au ajuns până la 11-14 dolari pe tonă, de la un nivel obişnuit de 5-8 dolari pe tonă, spune consultantul Allen Kampschnieder. Potrivit acestuia, iarna uscată a contribuit la creşterea preţurilor pentru că bălegarul are mai puţină apă, astfel că este mai concentrat şi mai valoros.
Problema pentru fermierii americani este că pe măsură ce sectorul de creştere a animalelor s-a consolidat, au apărut hub-uri geografice unde animalele sunt crescut pentru ouă, lapte sau carne, şi aici se produce cel mai mult bălegar. În consecinţă, unele zone au prea puţin bălegar iar altele prea mult şi caută modalităţi să scape de el.
În luna octombrie a anului trecut, Brett Reinford, proprietarul unei ferme de vaci din statul Pennsylvania, le oferea gratuit fermierilor din zonă bălegarul de la vacile sale numai să scape de el. Şase luni mai târziu, Reinford stă pe o mină de aur. „Păstrăm totul şi aş fi vrut să am mai mult”, spune Brett Reinford.
Etichete: grajd, gunoi, sua
Share On Facebook
Tweet It
