În plin război mondial, două tabere inamice au lăsat armele deoparte în ajunul Crăciunului, rămânând definitiv în istorie. E Crăciunul anului 1914, în Belgia, pe Frontul de Vest. S-au scris cărți despre asta, s-au făcut filme, s-au publicat volume întregi.
Așa cum aveau să relateze soldații părtași la un armistițiu de neconceput, și „cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit toată noaptea ca printr-un mare miracol.”
Războiul a început deja de câteva luni. E un frig cumplit în tranșee. Soldații stau înfofoliți și încearcă să găsească o fărâmă de speranță într-un loc în care nu și-ar fi dorit să ajungă nici în cele mai întunecate coșmaruri.
Unii nu-și mai pot ține nici armele în mâini. Se gândesc cu un dor nebun la cei dragi, rămași acasă, care se roagă și îi așteptă. E ajunul Crăciunului și dintr-odată se aude din tabăra inamică, refrenul unui colind. „Stiiilleeee naaacht, heeil’ge nacht…”
Englezii cred că visează. Le se pare că nu aud bine, dar refrenul este imediat relua. „Silent night, holly night/all is calm, all is bright.”
Etichete: craciun, miracol
Share On Facebook
Tweet It
